Într-o noapte friguroasă de iarnă, un ascet rătăcitor a cerut găzduire într-un templu. Bietul om tremura de frig în zăpadă, asa că preotul, desi nu prea avea încredere în el, i-a spus:
- Bine poti să rămâi, dar numai pentru o singură noapte. Acesta este un templu, nu un azil. Dimineata va trebui să pleci.
În zorii zilei, preotul a auzit niste sunete ciudate, ca de lemne sparte. A alergat în templu si a văzut un spectacol incredibil: străinul făcuse un foc chiar în mijlocul templului. Una din statuile de lemn ale lui Buddha lipsea. Preotul a întrebat:
- Unde e statuia?
Străinul a arătat către foc si a spus:
- Mi-era atât de frig, încât am crezut că am să mor.
- Ti-ai iesit din minti? a strigat preotul. Stii ce ai făcut? Aceea era o statuie a lui Buddha. L-ai ars pe Buddha!
Focul începuse să se stingă. Ascetul si-a băgat bastonul în jeratic si a început să-l răscolească.
- Ce faci? a strigat preotul.
- Caut oasele lui Buddha, pe care tu zici că l-am ars.
Preotul i-a povestit mai târziu incidentul unui maestru zen, care i-a spus: "Trebuie să fii un preot foarte slab, dacă pretuiesti mai mult un Buddha mort decât un om viu".